Fertilizarea la alun:

Alunul raspunde bine la fertilizare. Alunul da productii bune daca frunzele contin 2,4-3,5% N; 0,15-0,40% P2O5; 0,6-2,5% CaO si 0,25-0,40% MgO. Pentru conditiile tarii noastre se recomanda o data la 4 ani.

Fertilizarea in plantatiile tinere se face numai cu azot, in doze crescute anual pornind de la 30 kg/ha, iar in plantatiile pe rod, este necesara fertilizarea cu NPK, in raport de 1:0,2:0,8, pornind de la 100-120 kg/ha azot. Ingrasamintele cu azot contribuie la formarea ramurilor de rod viguroase, capabile sa asigure recolte bune, iar potasiu asigura calitatea optima  a fructelor. O stare normala de aprovizionare cu elemente minerale este atunci cand prin diagnoza foliara se obtin urmatoarele valori in frunze: 2,4-3,5% N, 0,15-0,40% P2O5, 0,6-2,5% K2O si 0,25-0,40% Mg. Alunul este sensibil la acumularea ionilor de clor, din aceasta cauza nu se recomanda folosirea ingrasamintelor sub forma de cloruri. Consumul specific al alunului pentru o sinteza de 4300 kg/ha biomasa (fructe si lemn) este de 18,2 kg N, 9,1 kg P2O5, 12,3 kg K2O si 16 kg Ca.

Ca oricare alta planta, alunul are nevoie de aportul nutritiv al solului. Cand acest raport nu poate fi asigurat in mod natural, este necesara interventia specialistilor. Cele trei elemente nutritive de baza - azotul, fosforul si potasiul - pot fi completate prin administrare de ingrasaminte chimice.