Principalele specii care au contribuit la formarea soiurilor si portaltoilor sunt:

Corylus avellana L. – alunul comun, creste spontan in Europa, Turcia, Siria, Iran, sub forma arbustoida, având o buna plasticitate la conditiile de mediu.

Corylus maxima Mill. – alunul de Lombardia, creste spontan în sud-estul Europei, Asia Mica, SUA, sub forma arbustoida, are vigoare mijlocie, este pretentios la umiditate si formeaza un involucru de 2-3 ori mai mare decât aluna. A dat nastere la numeroase soiuri cu fructul mare.

Corylus colurna L – alunul turcesc, este o specie de talie mare, depasind uneori 20 m înaltime, intra târziu pe rod, este longeviv, rezistent la boli si daunatori. Are fructe mici, cu coaja groasa, prezentând importanta ca portaltoi.

Corylus americana – alunul american

Creste ca arbustoid de vigoare mica (1-3 m) fiind foarte rustic si rezistent la temperaturile scazute din timpul iernii.

Corylus heterophilla Fisch. – alunul siberian, este un arbustoid de talie mica, precoce si productiv, are mare plasticitate ecologica si rezista la temperaturi foarte scazute peste iarna.

Principalele soiuri din sortiment:

Tendinta actuala este de a cultiva soiuri cu fructul sferic, mai avantajos atât pentru mecanizarea extragerii miezului cât si pentru industrializare, prin drajare cu diferite glazuri. La noi în tara se cultiva preponderent urmatoarele soiuri:

Lambert rosu – are vigoare mijlocie, frunzele si involucru colorate in rosu-grena, are fructe mici, ovoidale, prinse cate 5-10 in involucru, cu 53-59% miez, de calitate foarte buna. Se matureaza la sfârsit de august.

SOIUL DE ALUN – TONDA GENTILE ROMANA

ROTUNDE DE ROMA, denumitã si Tonda Gentile Romana, Tonda Gentile de Viterbo.

Este un soi italian. Se coace la sfârsitul lunii august.

 Fructele, grupate câte 2-4, mai rar pânã la 6, potrivit de mari (2.2-2.7 g), sferic-turtite, cu trei coaste unghiuloase, proeminente, au baza pronuntat si neregulat convexã, uneori planã, slab ondulatã. Involucrul este mai scurt decât aluna, pe care o elibereazã la maturitate.

 Coaja este potrivit de groasã si de rezistentã. Miezul detine 44-48% din greutatea alunei, are tegumentul cafeniu-deschis si este apreciat pentru industria dulciurilor (ciocolata).

 Planta, de vigoare medie, cu drajonare foarte puternicã, are amentii sensibili la ger, este precoce si foarte productivã. Acest soi se aseamãnã cu soiurile de Piemonte (Tonda Gentile del Piemonte, Tonda Gentile delle Langhe, T.G.L., T.G.D.L.), de care se deosebeste prin involucrul mai scurt, fructele mai costate si cu baza mai convexã, coacerea fructelor mai târzie.

Furfulak – soi viguros, cu fructe mari, sferice turtite, grupate câte 2-3, cu 44-54% miez, de calitate buna. Se matureaza la început de septembrie.

Cozia – are vigoare mijlocie, fruct mare sau foarte mare, sferic, usor pubescent la vârf, cu 44-46% miez si calitate foarte buna. Se matureaza la început de septembrie.

Romavel – de vigoare mare, cu fructe sferice sau ovo-sferice, prinse câte 3-4, usor pubescente la varf, cu 50-53% miez si gust placut. Se matureaz la început de septembrie.

Tonda Gentile delle Langhe

 – soi de vigoare mijlocie-mare, foarte productiv, cu fructe mici, sferice, grupate cate 2-4, cu 42-47% miez. Se matureaza la sfarsit de august si început de septembrie.

Valcea 22 – are vigoare mijlocie, fructe mari, sferice-turtite, prinse câte 2-3, cu 46-50% miez de calitate foarte buna. Se matureaza la mijlocul lunii septembrie.

Ennis – este viguros, foarte productiv si rezistent la ger, are fructul foarte mare, sfero-conic, cu 45-49% miez de calitate buna. Se matureaza în a doua jumatate a lunii septembrie.

Butler – soi viguros, rezistent la bacterioza, are fructul mare ce contine 47-49% miez si se matureaza la sfarsitul lunii septembrie.